Victima a meritat să moară?

Unii spun că sînt un bufon dat dracului, mai bine mi-aş schimba ecusonul de medic şi m-aş angaja la circ! 

Ce are bacalbaşul sub freză?

Medicul Nicolae Bacalbaşa a devenit un fel de vedetă locală a stirilor despre crime, accidente, boli ruşinoase, violuri, bătăi şi dureri de glandă. Pentru că a văzut cum se hlizesc unele mimoze la pontuţele lui de crai tomnatec, i-a rămas omului pe creier ideea că chiar are umor. O ţine langa cu nişte glume gen Vacanţa Mare, dar nu-i bai de asta, umorul îndoielnic n-a ucis pe nimeni pînă acum. Gazetele îl vînează, pentru că e purtător de vorbe la Spitalul de Urgenţă Galaţi şi e mereu doldora de poveşti cu mortăciuni bune de pozat şi de pus în pagină. În plus, medicul N.B. e popular sau cel puţin aşa vrea să pară, vorbeşte pe limba pulimii, ceea ce o încurajează pe aceasta din urmă să-i soarbă cuvintele şi să le dea mai departe din gură în gură. N-am apreciat niciodată felul lui de a-şi promova gărgăunii, m-am enervat de cîteva ori pentru aberaţiile scoase pe guşă cu o suverană nesimţire, dar mi-am zis că beneficiază, ca şi maneliştii, de argumentul numărului mare. Cei ce se amuză la auzul „glumelor” bacalbaşiene sînt mai mulţi decît ăi de le detestă, deci, d.p.d.v. al democraţiei participative, problema nu e a mîncătorilor pofticioşi ai produselor de kkt, ci a celor ce nici măcar nu gustă, asta conform socotitorilor de rating. L-am descoperit ca rasist în timpul războiului din Iugoslavia, cînd americanii au intervenit pentru apărarea albanezilor din Kosovo pe care-i măcelăreau soldaţii lui Ratko Mladici. Era într-o emisiune la o televiziune locală şi făcea pe patriotul sîrb (zice că-i curge şi lui sînge de slav prin vene). Era în studio şi profesorul de filozofie Sergiu Tofan, un om foarte echilibrat şi de bun simţ. Bacalbaşa tuna şi fulgera împotriva americanilor ce bombardau Serbia lui iubită, Tofan i-a replicat că sîrbii comiteau un adevărat genocid împotriva albanezilor kosovari şi că trebuia să-i oprească cineva. Ce genocid, dom’le, i-a întors-o medicul, că n-au murit aşa de mulţi? Dar cîţi ar trebui să moară, dle Bacalbaşa, ca să se intervină, a întrebat S. Tofan? Ei, lăsaţi, că albanezii ăia din Kosovo sînt nişte nenorociţi, cam ca ţiganii de pe la noi! Cu alte cuvinte, N. Bacalbaşa ar fi fost de acord chiar cu o exterminare mai sistematică a acestei rase “inferioare”, că eu nu pot traduce altfel. O femeie a fost violată de nişte consăteni. Un exemplu de socializare în lumea rurală, a explicat Bacalbaşa drama amărîtei agresate sexual. Apoi alte şi alte cazuri grave luate în derîdere, “în spirit de glumă”, spre încîntarea blondelor din televiziuni şi din presa scrisă, ce arată că individul ori e un cinic absolut,  ori n-are proprietatea termenilor şi boii acasă. Motivul pentru care scriu azi este declaraţia legată de cazul unei crime din comuna Munteni. Un student la drept a ucis cu bîta un vecin pe care-l bănuia că i-a otrăvit nişte cîini. Iată ce declară dobitocul de Nicolae Bacalbaşa, zis medic şi scriitor, purtător de cuvînt la Spitalul de Urgenţă Galaţi:

“Bărbatul a fost operat dar a murit. Victima şi-a căutat-o singură. I-a otrăvit cîinii studentului. E greu de zis Dumnezeu să-l ierte”.

Bacalbaşa ştie deja că mortul chiar a otrăvit cîinii criminalului, e în postura unui procuror de pe vremea lui Ceausescu, stabileşte vinovăţii, e sentenţios, dur şi nu suportă judecata vreunui fraier care se mai îndoieşte că acest medic anestezist e sănătos sub freză. Mortu-i vinovat, e clar ca vaca, a dat de mai multe ori cu capul în bîta studentului. Şi lui Dumnezeu îi e greu să ierte asemenea specimene violente, darămite lui Bacalbaşa!


P.S.: Oribila declaraţie a apărut astăzi în cotidianul Adevărul de seară Galaţi, ediţia online, în articolul     Dramă/Un student la Drept şi-a omorât vecinul în bătaie, semnat de Adrian Obreja. Nimeni nu s-a gîndit să amendeze această nouă probă de neamprostie trufaşă şi iresponsabilă a lui N. B. Tînăra generaţie de ziarişti nu se împiedică de cuvintele etică, raţiune, milostenie. O dezamăgire mare am faţă de Costel Crângan, redactorul şef de la A.d.s. La experienţa lui în viaţa publică, pretenţiile mele erau mai mari.