Intimplari cu politicieni (4) : Nestor Calin, juristul mediocru care si-a ratat o cariera de umorist lamentabil dupa un mandat politic deplorabil

In povestea asta, purcelusii chiar nu au vreo vina

   Venise toamna lui 1996, era timpul ca loazele lui Iliescu sa fie inlocuite cu looserii lui Constantinescu. Votul pe liste a facut (si mai face) minuni pentru unii care-si zic sub plapuma « Da-mi, Doamne, ce n-am dorit, sa ma mir ce m-a gasit ! » Nestor Calin era membru al Partidului Social Democrat (aripa Titel Petrescu). Nu mai stiu daca a fost presedinte al filialei din Galati, dar stiu ca Sergiu Cunescu, liderul de la Bucuresti, lipise minuscula formatiune la Conventia Democratica, alaturi de PNL si PNTCD (deh, partid istoric si PSD-ul ala !). Din firimituri de voturi, din redistriburi, s-a alesera si musiu Nestor Calin deputat. Era oarecum excentric de pe atunci, ziaristii il priveau cu oarecare ingaduinta cind isi umfla el pieptul in conferintele de presa impotriva fesenistilor. Pe scurt, era cam caraghios. Activitatea politica si-a inceput-o in frageda junete a democratiei romanesti post-Revolutie alaturi de sotie, doamna Clemansa Calin, care facea tandem cu sotul in viata casnica, in profesie dar si in grandioasele proiecte social-democrate ce stateau sa se nasca. Fiind ei cam singurei in sediul de pe strada Revolutiei, ce s-au gindit. Ia sa candidezi, consoarta si tovarasa de lupta, la functia de primar! Desigur, Eugen Durbaca n-a avut un adversar redutabil in sefa familiei Calin, dar presa a gasit ceva motive de mistouri la adresa coafurii cu care a venit la intrunirea tuturor candidatilor de la Viata libera doamna in cauza si mai ales la cea a tonului potolit si foaaarte sobru in care-si prezenta ideile de mai bine pentru municipiu. Am ris multa vreme de felul in care isi rostea numele : “CLE-MAAAN-SA Calin!” Lung si apasat ca la o catedra imaginara in fata careia ceilalti candidati si noi ziaristii eram niste elevi bicisnici. N-a fost sa fie cu noroc pentru soata in ’92, insa in ’96 il gasi fericirea la domiciliu pe consort. Pac deputat, pac membru in comisiunea juridica a Camerei, ca, de, era avocat, nu fiul ploii ! Cred ca prin vara anului urmator, am ajuns cu o echipa de jurnalisti la Palatul Parlamentului si am asistat, din balcon, la dezbaterea unor articole din viitoarele Cod Penal si Cod de procedura penala (despre care si acum zice nenea ca el le-a facut). Sedinta o conducea Adrian Nastase. Se cere la cuvint si galateanul nostru. Il invita prezidentul sa ia cuvintul, « Scurt, stimabile, scurt, daca ma iubesti ! Vointa adunarii ! ». Ce spui, Frantz ! Unde incepe Nestor al nostru o poliloghie, de nu-l mai puteau opri nici tancurile sovietice. Si da-i si lupta ! Si lupta si da-i ! Incearca Nastase sa-l opreasca, pas ! Se foiesc colegii din scaune, unii striga ca e prea mult, dar Nestor avea o misiune sfinta : sa-i scoata din sarite pe toti, colegi de CDR, adversari din opozitie, jurnalistii din balcoane, femei de serviciu… « Domnu’ deputat, va rog ! », as ! juristul nostru vorbea continuu, cu glas egal, calm, ca o moara hodorogita dar nu prea zgomotoasa. Ziaristii din alte judete se uitau la noi intrebatori, dar nici noi nu ne aratam ca de-al nostru ar fi dobitocul de la microfon, ne era cam jena. Nastase patrona zimbitor tot circul, zicindu-si probabil in barba : « Apoi, nene Emil Constantinescule, nici nu mai e nevoie sa te invinga serviciile cu asa precupeti in echipa ! »

L-am cam pierdut din vedere pe dandanache asta dupa ce a iesit din deputatie. Ne-am trezit intr-o zi cu el la sectia politica a Vietii libere foarte avintat si grabit. Avea niste texte geniale (cum altfel ?) in care facea praf (credea el) PSD-ul. Numa’ ca PSD-ul nu stia si nici poporul si era bine sa afle. Cum dl Radu Macovei, directorul nostru, a scos multe figuri din astea din anonimatul binemeritat, a dat dispozitie sa-i fie publicate trasnaile alea, inclusiv desenul cu purcelusi. Poltronul facuse un text satiric, trasese si o epigrama, dar adaugase si un desen in creion cu trei purcelusi, ceva cam cum ne iesea noua la gradinita cind ne punea educatoarea sa coloram animale de curte. Stiu ca dupa aia a fost Nestor foarte mindru si arata ziarul pe strada prietenilor. Ca orice social-democrat ce se respecta, a ales sa candideze apoi pe lista unui purcel mai mare, la PRM, dar nu se alese. Se vede treaba ca, daca venea tara in timp util la intilnire cu el, azi nu mai eram in criza. Ce-ar mai fi de spus ? Tara care nu-si respecta valorile vasazica ca nu le are !