POLITICĂ ŞI SCURMACE

Două maşini de pompieri au sosit în mare grabă, chemate de vecinii unui apartament de la etajul 7 al blocului G. Pe fereastra de la bucătărie ieşea un fum gros şi negru, mirosind a carne arsă. Mai mult ca sigur că tanti Tanţa arde mocnit înăuntru şi ambulanţa va veni degeaba, gândeau oamenii adunaţi ca la urs. Cu mijloacele lor dibace pompierii au reuşit sa ajungă la geam, unul dintre ei a sărit pervazul şi s-a apucat s-o caute pe locatara Constanţa Efimoae prin casă. Nu era prăvălită printre cratiţe, ci bocea de mama focului în sufragerie. Când au scos-o pe uşă, aproape că umpluse masca de oxigen cu lacrimi. Nici după ce se lămurise lumea că toată tevatura pornise de la o crăticioară cu scurmace puse la prăjit uitată pe aragaz, Efimoaia (cum îi ziceau prietenele de ghicit în cărţi, în palme şi în zaţ de cafea) nu pricepea o iotă din toată agitaţia, ce căutau atâtea maşini roşii şi albe în faţa blocului G şi de ce se străduiau nişte asistente să o culce pe targa ambulanţei. Ea smiorcaia şi îşi sufla mucii într-o batistă strânsă sub nas. Da’ zi-i, ţaţo, nu ne mai fierbe, ce-ai păţit de miorlăi ca nepoată-mea de cinci ani, se enervă Ziţa de la 6? Armando, rosti leşinată Efimoaia, Armando a murit. L-a ucis Leandro din gelozie. Că venise tac-su pe neaşteptate acasă şi l-a gasit îmbrăţişat cu Alexia lui. Hai, lasă-mă, că dau şi eu ortu’ popii! Getaaaaaaaa, auzi că muri Armando, îi prinse tac-su cu nevasta lui Leandro şi ăla a tras cu pistolu’! Geta, femeie de serviciu la Consiliul Judeţului, un fel de intelectuală a grupului de chiromanţie de pe scara blocul G (o salutau în fiecare dimineaţă, când freca scările, cei mai importanţi oameni din conducere), tocmai se pregătea să semneze procesul verbal întocmit de pompieri după intervenţia lor spectaculoasă. Dragă Ziţa, răspunse ea cu calm, privind peste ochelarii lăsaţi un pic pe nas, cum văzuse că face contabilul şef de la judeţ când trebuie să-i explice vreunui primar de ce n-are Consiliul bani de poduri, Efimoaia e o întârziată mintal din naştere. Oamenii aştia bravi, eroii urbei noastre, aceste monumente de virtute şi voinţă, tocmai m-au solicitat să semnez un act ce justifică misiunea lor de astăzi. Sărmana Tanţa stă ca proasta-n sufragerie, arde mâncarea pe aragaz până vin pompierii şi ne spune nouă că s-a prăpădit grizonatul ăla de Armando, când noi ştim de alaltăieri că l-a împuşcat Leandro şi că ce-a văzut ea azi, toanta gârlei, e doar o reluare a episodului de miercuri. Dacă nu citeşte rezumatul din programul Tv, inculta care face de râs scara şi asociaţia de proprietari, cum să afle că, în următorul episod, Armando iese din comă şi se îndrăgosteşte de asistenta care-i schimba perfuziile, iar Leandro va fi urmărit pentru răzbunare de Alfonso, nepotul de soră al lui Armando, care o plăcea şi el pe asistenta pe care o iubea Armando?

Generalul Săraru, sosit la faţa locului de la o cumetrie, dornic să se înfoaie în faţa presei, prinse din zbor rezumatul Getei şi începu să explice cum stă chestiunea: Deci, ce se întâmplă, din cauza numitului Armando care era sa sucombe violent după ce inculpatul Leandro a tras asupra lui cu un pistol marca Browning, numita Efimoae Constanţa a uitat o porţie de scurmace de pasăre pe foc, provocând un incident fumigen care a dus la deplasarea şi intervenţia cu mijloace specifice a pompierilor noştri.

Peste o săptămână, ministrul Administraţiei şi Internelor l-a decorat pentru eroism pe generalul Săraru de Ziua Pompierului iar pe şeful Poliţiei Judeţene l-a destituit pentru creşterea inadmisibilă a criminalităţii. A explicat apoi, într-o conferinţă de presă, că o guvernare eficientă cere uneori să foloseşti zăhărelul, alteori biciul, iar a ezita între cele două măsuri e dovadă de slăbiciune şi incompetenţă.