Prima conferinta judeteana a PNL (sau ce-o fi fost aia)
« Pai,
hai, tovarasi, sa ne apucam de treaba ! »
 | |
| Fotografii preluate de pe site-ul ziarului Libertatea |
Era prin ianuarie 1990. Atunci numa’ cine nu
voia nu scotea un ziar, o revista ceva. Noi eram editorii unei struto-camile,
revista literara « Noduri si Semne », dar care se ocupa indeosebi cu
dezbaterea si propasirea idealurilor democratice, combaterea si faultarea cu
obstinatie a FSN-ului si a comunistilor in general. Se trezise, neica, in noi,
poetastrii cenaclului cu acelasi nume, un spirit de luptatori anticomunisti
ceva de speriat ! Gelu Ciorici, Dan Manole, Ion Potolea, Eugen Neculita, Mihail
Galatanu, Cristi Pavel, Panait Capatina, caricaturistul Marian Alexandru,
diversi alti eroi mai mult sau mai putin modesti (printre care si eu), imbracasem
camasa mortii si crapam de energie ca mitele alea pentru care agata mama lui
Creanga motocei la stipul hornului. Ne simteam indreptatiti special sa sustinem
partidele istorice. Asa am ajuns la prima conferinta judeteana a PNL (tinuta in
sala mare a Clubului CFR). Nu-mi aduc aminte sa fi fost pe-acolo Victor Paul
Dobre, dar stiu sigur ca Paul Pacuraru era deja vioara intii a organizatiei
locale a liberalilor. Se tin ceva discursuri despre rolul istoric al PNL, se
aplauda, lumea se entuziasmeaza de minunata lume noua ce se anunta. In toiul
promisiunilor de « sa vezi,
maiculita, ce-o sa facem din voi daca ne votati pe noi! », se ridica un ofiter de marina imbracat in uniforma si intreaba : « Avem oameni in teritoriu ? »,
avem, raspunde Pacuraru, « Avem membri vechi
ai partidului liberal care sa ne indrume sustinatorii ? »,
sint si din astia, i se raspunde de la prezidiu, « Dar
masini ca sa ne deplasam in judet ? », cum sa nu ! « Pai, atunci, hai, tovarasi, sa ne apucam de treaba ! »,
zise vajnicul marinar care mai avea putin si-si sufleca minecile cu gradele pe
ele. A urmat un hohot de ris general.
Paul Pacuraru era un necunoscut pentru mine (in primul meu articol
despre PNL l-am botezat, i-am zis Pavel), dar parea ca stie despre ce vorbeste.
In ’96, vointa populara l-a uns senator de Galati. L-am intilnit la o petrecere
aniversara a Vietii libere si-mi zicea ca e cautat mereu sa-si dea cu parerea
despre evenimentele politice. BBC, Europa Libera, mari cotidiane nationale, toti
il asaltau cu rugamintea de a-i lumina, noi, pitifelnicii din teritoriu, mai putin.
« Folositi-ma, Marian, imi zicea inteleptul,
ca am multe de spus ! ». Cert este ca nu prea l-am ascultat,
dar nici senatorul nu s-a dat in vint dupa aia sa scoata ceva perle prin intermediul
nostru. La un moment dat, cind Stolojan era presedintele PNL, l-am intrebat pe
V.P. Dobre despre Pacuraru : « Aaaaa,
Paul s-a dus, e departe, e consilierul special al lui Stolo ! »,
mi-a raspuns cu o admiratie sincera. Nu s-a impiedicat de asta ca sa treaca in
tabara lui Tariceanu. Firesc, dupa ce a fost baiat ascultator si rabdator cu
toanele sefilor, a ajuns si ministru « al
muncii, familiei si egalitatii de sanse », in aprilie 2007, pina in
octombrie 2008, justificind penibil acordarea unor pomeni electorale chiar in
prag de criza economica. S-a facut de bafta cu un filmulet in care isi dadea
chilotii in vine si ii arata unei tipe, pe webcam, ca nu e dotat doar pentru
politica. Ironia sortii, sa ai firma de calculatoare si alte chestii care tin
de informatica si sa nu-ti dai seama ca, daca o freci in fata monitorului,
te poate inregistra orice pitipoanca. Desi a negat cu citeva contraargumente
vagi (trucaj, santaj, chestii, socoteli), a disparut din politica de parca n-ar
fi fost. Nu mai trage pe la Galati, nevasta l-a lasat, se tine departe de PNL,
dar cred ca nu moare de foame. Era un cetatean care chiar promitea sa devina un
om politic respectabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu