Ziua lui băi tată

“Am un isnaf de la ţară bun prietin, care crede orbeşte în ce-i spun eu, mai cu seamă atunci când îi convine să crează.” (I.L.Caragiale – “Politică înaltă”, 1899)

Oameni de onoare, băi tată!. Mioriţa repovestită în proză pentru cei cu pitici pe creier. Baciul ungurean și cel pedelean, mări se vorbiră și o cam cotiră, să-i toarne lui Geoană sare peste rană, să-i dea-n ceai lui Crin puțintel venin. Lume multă, caracudă, criză de creştini cu dare de mână. O Mihaelă îi zicea soțului în autobuz că-i scoate ochii dacă o mai strigă dragostea mea cu alții de față. Guvern pedelist minoritar cu susţinere punctuală. Guvern cu UDMR şi cu alte minorităţi îngrijorate de soarta ţării. Răpirea sabinelor din PSD. Independentul Chirvăsuţă ot Tecuci rupe tăcerea mieilor. Deci am câştigat, deci am pierdut, deci puneți cu noi de-un guvern?. Primiți cu premier penelist? Tiranul a fraudat? Fie numele tiranului lăudat?. Trădare să fie, frate Brutus? Zicale ce vor rămâne în istoria umorului băștinaș, paradoxuri ce bubuie cât un fâs: "Am câştigat aceste alegeri, ele au fost furate. De aceea cred că este mai important acum să arătăm un partid unit, puternic". “Până atunci, le-aş recomanda colegilor mei să comunice cu colegii din teritoriu, să le spunem că această înfrângere face cât o victorie şi că într-un fel victoria domnului Băsescu face cât o înfrângere” (M. Geoană). “Păi, nu mai e tiran, acum e cel mai bun băiat. Gata. Acuma nu mai e. Acuma gata, nu mai e, dacă e preşedinte. S-a terminat războiul…gata. Păi ce facem? O ţinem în războaie? Tată, Dumnezeu vrea pace. Cine e? Băsescu? Gata tată, pace. Păi ce facem acuma? Nu avem Guvern, acuma pace. Gata, jos pălăria, Băsescu preşedinte, face majoritatea, pune el Băsescu prim ministru, dacă a câştigat. Acuma gata, pălăria jos, pace. Fără pace n-avem Guvern, n-avem bani. Uite eu nu pot să fac o tranzacţie, oamenii imi spun «uite n-aveţi Guvern», murim de foame şi eu sunt primul care spune pace. Păi ce secure, cu preşedintele? Ce secure? Secure când eşti în lupte şi campanie. De acum omul, cinci ani, e puternic. Mai pot eu să ridic securea la el cinci ani? Îi zic, tată, salutare”. Ceea ce se chinuie să ne explice doct domnii Marko Bela, Gabriel Oprea, Varujan Pambuccian și alți baci cu mai mare experiență într-ale gramaticii limbii române, Gigi interpretează frust, muncitorește. Unde alții caută trotuare cu balustradă, el o ia direct pe țarină, când nu dă drumul cailor pe arătură. Da’ acum i-a ieșit. Ce atâtea fasoane? Pac, pac guvernare! Pac, pac majoritate cu UDMR și grupul de patrioți independenți! În vremea asta, Mircică, viclean copil de clasă politică ruginită-n rele, lupta să demonstreze frauda cea crudă și nedreaptă, făcută, vorba lui Marean, cu “sistemul de soft”. Pe când lupii cei vânjoși și șefii de filiale frustrați ascuțeau cuțitele pe tocilă, să-i dea mielului drumul la sânge, dl Geoană amenința cu CEDO și Comisia de la Veneția, că până nu e ridicolul destul....

Cu vreo patru luni în urmă, am cumparat de la piață un papagal micuț. Vânzătorul mi-a zis că-i băiat. Acum vreo două săptămâni, “băiatul” a făcut un ou și s-a pus pe clocit. A mai făcut unul și încă unul. Cum a reușit să le spargă pe toate nu știu, dar căuta cu înfrigurare să clocească ceva, așa că i-am pus în cușcă un zar de la un joc al lui fecioru-meu. Cipilică s-a pus pe el și de atunci îl tot încălzește, îl păzește feroce, doar – doar o ieși vreun peruș din plastic cu puncte negre. Minte de papagal!