De-ale României profunde

   Acum cîţiva ani, o prietenă din SUA a venit în ţară cu băiatul ei adolescent, să-şi rezolve nişte chestiuni legate de paşapoarte pe la evidenţa populaţiei (sau cum i-o mai zice). Pentru că-l mînca undeva pe mîrletele de funcţionar de la ghişeu, s-a legat cu o glumă proastă de aspectul băiatului venit cu mama din State, freză, pantaloni trei sferturi şi alte chestii care put de obicei unor flăcăi proaspăt alfabetizaţi. După un moment de perplexitate, amica noastră, aflată de ceva ani în America, l-a pus la punct româneşte, de şi-a băgat blegul ăla capul în gulerul cămăşii şi-a completat formularele rapid. Femeia ne povestea şi se întreba apoi, oripilată, cum şi-a permis individul să-i jignească fără motiv, cînd atribuţiile lui erau cu totul altele, că pentru alea, nu pentru a-i imita pe Ţociu şi Palade, lua un salariu mumos. Nu mai întîlnise aşa ceva nicăieri.

  

Cu vreo trei ani în urmă, ajung la poliţia circulaţie cu un amic. Maşina unei tipe se ştersese în trafic cu a noastră şi ea avea soţul poliţist, deci, pe cale de consecinţă logică în România, noi eram vinovaţi, iar ea voia să-i reparăm şifonarea pe asigurarea noastră. Am îndrăznit doar să-i spunem agentului lu’ peşte prăjit, care ne chemase la sediul poliţiştilor şi ne cerea asigurarea, să facem operaţiunea cu doamna şi cu maşina ei de faţă, că noi habar n-aveam că ne-am şters de ea (sau ea de noi) şi era normal să fi invitat ambele părţi pentru discuţii. Atunci s-a supărat mocofanul şi l-a sunat pe colegu’, soţul împricinatei, şi i-a promis, aproape fără să se ferească de noi, că ne va aranja el, că de ce nu vrem să dăm asigurarea cînd vrea muşchiu’ lui vînjos de mîrlan muncit la sapă şi tăiat crengi. Am venit a doua zi noi şi cucoana. Madam şi-a adus şi soţul din dotare şi acesta s-a închis ostentativ cu cîţiva poliţişti într-un birou, după ce mai avea oleacă şi sărea să ne bată pe hol, că aşa-s unii labagii de miliţişti, mai nevricoşi cînd e vorba de onoarea lor nereperată.  Şi ne-a tras-o agentul constatator de nu ne-am văzut. Amicului meu i-a luat permisul de conducere, iar mie mi-a dat talonul maşinii abia după nişte pertractări la limita dintre isterie şi milogeală. Asta în condiţiile în care maşina femeii nu avea nimic-nimicuţa (nici acum nu ştim sigur dacă s-a atins de noi în trafic). A urmat un proces pe care poliţia l-a pierdut şi amicul meu Petrache şi-a recuperat permisul, dar agentul labei triste s-a jucat cu nervii noştri, pentru că aşa l-a învăţat văcarul satului cînd îl trimitea să întoarcă vitele pe dealuri la el în cătun: „Băăăi lingirică, nu lăsa pe fraierii ăia de la oraş să te lucreze, fute-i tu pe ei, că altfel vii înapoi la rînit balega-n grajdu’ lu dom’ primar! Dacă n-ai avut minte să ajungi un inspector de găini ca a lu’ Mocofanu, măcar un meliţioner al dreacu’ să te faci, pulică!”

 

  

Am făcut două lucrări la o grădiniţă din oraş. Ne-a trimis un nene care-şi zice inspector general la învăţămînt şi noi, fraieri, ne-am dus pe cuvîntul lui, urmînd să facem contractul mai încolo. Toate bune şi frumoase, dar banii nu i-am mai văzut, deşi făcuserăm treabă repede şi bine. Generalul (că aşa-i place să i se spună) ne-a tot dus cu mîia, că mîine, că poimîine... Am ajuns pe-aproape de rezolvarea chestiunii după mai bine de un an de zile. Cică va plăti primăria lucrările respective. Banii sînt alocaţi, dar trebuie făcute o grămadă de formalităţi şi acte. Le-am făcut. Apoi ne-au cerut să facem altele. Le-am făcut şi pe alea etc. O tanti de la onorabila instituţie locală s-a supărat odată şi ne-a ameninţat că, dacă se „inervează”, nu mai pupăm noi bani cît va fi ea în biroul respectiv. Şi vă jur că ne-am străduit mult să n-o „inervăm”, mai ales că aproape am intrat în faliment şi avem datorii la bănci. Acum două zile, hop, se burică şi altă doamnă de care depinde plata facturilor. Şi ne spune că, dacă se „inervează”...nu ne mai plăteşte în veci. Eu nu ştiu ce să mai zic, or fi primit funcţionarii ăştia ai statului român vreo moştenire fabuloasă, or fi lucrînd voluntar şi fac donaţii din averea proprie pentru a plăti lucrările publice? Ha! Dacă nu, atunci de ce pizda mamii lor, pe româneşte, se comportă în halul ăsta? Ştie cineva? Că dacă le spun „futu-vă muma-n cur” se inervează.