E ca o melodie pe care am mai auzit-o şi la alte alegeri. Vorba imnului naţional: „Acum ori niciodată\ Croieşte-ţi altă soartă!”. În cuvinte mai vulgare: “Nu fi vită, se poate exersa libertatea până acolo unde vârsta, greutăţile şi proastele obiceiuri te vor învinge şi te vor face un bun cetăţean plătitor de impozite şi taxe sau client al puşcăriilor!”. O fi onorabil să dai statului ce-i aparţine prin lege. Dar când te calcă pe gât, parcă-ţi vine să-i ceri ţării socoteală şi să îngropi talantul sub podea. Poate-ţi rămâne şi ţie vreo firimitură pentru bătrâneţe. Are balta peşte, zic gingaşele creaturi care n-au dat în viaţa lor piept cu jungla pieţei libere şi nu le-a cerut nimeni reducerea orelor de somn. N-are, nu mai are, a secat precum lacurile artificiale devalizate de candidaţi în funcţie şi date de-o ciorbă fraierilor la alegerile locale! Cinism pe linie. Ia ce ţi se dă, pupă-i în bot şi papă-le tot! Găleţi cu abţibilduri, agende inscripţionate, pixuri şi brichete personalizate. O cretă, dacă-i moca, tot e bună la casa omului, nu fi prost, fii porc! Pune mână de la mână cu vecinii şi devalizează tot ce oferă „generos” echipele de campanie! Azi! Că mâine, după ce trec alegerile, a zburat puiu’ cu aţa, vine perceptorul şi-ţi ia levicierul din ladă, ca lui Moromete (întrebare de licean la particoler: cine-i ăsta? Rapper? Manelist de la Vâlcea? Smardoi de Cucuieţi?).
Din 10 – 12 speranţe „de viitor” rămaseră doar două. Bune şi alea! Dacă ar fi fost mai multe scaune de preşedinţi... Fiecare cu „ţara” lui, toată lumea (ne)mulţămită. Oricum, România nu va fi încă multă vreme de acum înainte o unitate, va rămâne un conglomerat compus din ţara lui Gigi, ţara lui Traian, ţara lui Crin, ţara lui Mirciulică, a lui Potârcă, a Bunicuţei...te doare mintea de atâtea garduri, nu găseşti uşor cărarea să ieşi şi să te tot duci unde-a-nţărcat Mutu iapa şi dracu’ copiii. Din bube, mucigaiuri şi noroi vor scoate circ, puţină pâine şi scandaluri noi, să nu moară lumea de plictiseală fără Elodia. Dacă “tiranul” va fi detronat pentru că nu i-au plăcut pacea şi sugiucul consumate în linişte la Palat, e de aşteptat să fie oleacă de surdină până intră iarăşi interesele în răspăr unele cu altele. Şi ţin’te, neică, din nou, precizări, delimitări, contestări, ambalări de motoare, molifte de “morţii mă-tii, ba, de-ai mamii dumneavoastră!”. Puneţi deoparte apă rece şi ţineţi ligheanul aproape, lânga telecomandă, un prosop curat sau chiar un cearşaf, să aveţi cu ce vă umezi tâmplele şi picioarele încă vreo 5 ani, dacă agreaţi bezelele politicienilor români, dacă nu, duceţi televizorul la tomberon şi dormiţi liniştiţi, că va trebui să munciţi mai mult şi mai eficient în 2010. Altfel, veţi asista cu mirare la întoarcerea buzunarelor pe dos şi la scuzele tradiţionale pentru promisiunile deşănţate de azi. Contextul internaţional, gripa porcină, aviara gripa, “blestemul acestui neam”, aşezarea la răscrucea vânturilor, încălzirea globală, reducerea populaţiei de urşi polari ş.a.m.d, toate vor fi vinovate, mai puţin ei, infatigabilii noştri politicieni ieşiţi ieri din spuma mării. Deocamdată, suntem frăgeziţi meticulos cu spaima de dictatură sau de ruşi cu şuriul în dinţi, cu ororile cinematograficeşti despre concentrarea puterii în mâna unuia singur, ori cu grija oripilată faţă de intenţiile ascunse ale comuniştilor. Ni se arată iar, de la tribune televizate generos, de la pupitre înalte şi oficioase, cu degetul arătător spre tăriile cerului: “Fiţi vigilenţi, cuminţi şi devreme acasă! Votaţi-mă, credeţi în mine şi în chipul meu cioplit din celuloid sau pixeli, în dregătorii mei competenţi şi de bună credinţă, altfel puteţi deveni propriii voştri duşmani şi vina pentru asta n-o veţi putea împărţi cu mine sau cu oamenii mei, să fie clar!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu