17 august
Oi fi
luat azi masca de englez la mine fără să-mi
dau seama? Cert este că, după ce alaltăieri m-au abordat ecologiştii ţigani în
preajma lui Moulin Rouge, azi s-au găsit cîţiva, din aceeaşi etnie, să mă ia de
prost pe gazonul unde cugetam la nemurirea sufletului lînga Tour Eiffel. E locul meu preferat
din Paris cînd vreau să-mi petrec timpul într-un mod plăcut. Copaci înalţi care
ţin umbră deasă, gazon scurt, lume cuminte, linişte, poţi să dormi cît vrei,
numa' să nu uzi şi canapeaua. Vine o haită din aia de ţigăncuţe cu un lider
adolescent la vreo 17 ani. V-am zis că umblă cu nişte prostii de tabele ca să
semnezi pentru lilieci, guzgani şi curci plouate. Semnezi, dai şi tu un euroi,
crapaţi-ar portofelu' tău de turist prost! O ţigăncuşă cu tupeu mă ia din
scurt: "Do you speak english ?"
De aia zic eu că-mi voi fi luat masca nepotrivită la mine, pentru că eu ştiu
engleza doar din filme. "Pourquoi?",
mă dau eu chinez.
Şi cînd se pregătea lingvista să-mi răspundă în limba lui Voltaire, mă pufneşte rîsul şi-i zic: "Băi copii, pe mine m-aţi găsit?" Şi-a apucat-o pe-o tovarăşă de-a aleia un rîs isteric, de parcă nu mai întîlniseră români pe lînga Turn, "Hehehehehehe, hihihi, e de-al nostru!" La vreo cinci metri mai încolo, cineva lăsase în paza unei doamne nişte lăzi mari cu alimente şi apă, iar dintr-o cutie de carton se iţeau nişte mere. Una din ecologistele ţigănci s-a repezit să ia unul, crezînd că-i la liber. Aud un strigăt disperat din spate: "Nooooooo, noooooo! C'est à moi!", "Pour manger, madamme", încerca să-i explice cea care îndrăznise, frecîndu-şi burta cu palma, de parcă franţuzoaica avea grijă doar să nu-i foloseasca cineva merele drept momeală de porumbei. A pornit-o toată gaşca la vale, iar la cîteva secunde după plecarea lor au apărut trei poliţişti înarmaţi pînă în dinţi. "Am înţeles că aţi avut probleme cu nişte rromi, au întrebat-o pe femeie?" Avusese, biata, dar era mulţumită că scăpase fără daune. Eu zic că francezii nu mai au şanse să facă ceva în privinţa acestor etrangeri, trebuie să se adapteze ei invadatorilor, să limiteze pe cît posibil pagubele. N-am văzut exemplare umane mai mobile şi mai lipsite de scrupule. Expulzarea lor nu s-a dovedit o soluţie, nici dărîmarea cu buldozere şi jandarmi a taberelor din cartoane unde s-au aciuat, nici programele de integrare pe bani grei. Sînt aproape imposibil de prins în flagrant, lucrează la furat cu minori ce nu pot fi arestaţi, au o organizare la ciordeli demnă de pana lui Charles Dickens, ei sînt oamenii viitorului în condiţii de criză. Vor fi ultimii indivizi care vor muri de foame. Sînt expresia pură a naturii în luptă cu restricţiile pe care societatea le-a impus de-a lungul secolelor pentru a rezista civilizaţia. Văzîndu-i cît de uşor s-au făcut nevăzuţi din fata autoritătilor dotate cu pistoale şi spray-uri cu gaze, te întrebi dacă n-a rămas statul în urma vremurilor, nu isteţii de ţigani. Cred că simpla aplicare a drepturilor omului în cazul lor e o frecţie. Cînd refuză regulile oricărei societăţi şi totuşi fac faţă tuturor provocărilor secolului 21, cred că sîntem în situaţia de a lua lecţii de la ei, nu să le dam noi lor exemple de succes. Ei sînt profesorii!
Şi cînd se pregătea lingvista să-mi răspundă în limba lui Voltaire, mă pufneşte rîsul şi-i zic: "Băi copii, pe mine m-aţi găsit?" Şi-a apucat-o pe-o tovarăşă de-a aleia un rîs isteric, de parcă nu mai întîlniseră români pe lînga Turn, "Hehehehehehe, hihihi, e de-al nostru!" La vreo cinci metri mai încolo, cineva lăsase în paza unei doamne nişte lăzi mari cu alimente şi apă, iar dintr-o cutie de carton se iţeau nişte mere. Una din ecologistele ţigănci s-a repezit să ia unul, crezînd că-i la liber. Aud un strigăt disperat din spate: "Nooooooo, noooooo! C'est à moi!", "Pour manger, madamme", încerca să-i explice cea care îndrăznise, frecîndu-şi burta cu palma, de parcă franţuzoaica avea grijă doar să nu-i foloseasca cineva merele drept momeală de porumbei. A pornit-o toată gaşca la vale, iar la cîteva secunde după plecarea lor au apărut trei poliţişti înarmaţi pînă în dinţi. "Am înţeles că aţi avut probleme cu nişte rromi, au întrebat-o pe femeie?" Avusese, biata, dar era mulţumită că scăpase fără daune. Eu zic că francezii nu mai au şanse să facă ceva în privinţa acestor etrangeri, trebuie să se adapteze ei invadatorilor, să limiteze pe cît posibil pagubele. N-am văzut exemplare umane mai mobile şi mai lipsite de scrupule. Expulzarea lor nu s-a dovedit o soluţie, nici dărîmarea cu buldozere şi jandarmi a taberelor din cartoane unde s-au aciuat, nici programele de integrare pe bani grei. Sînt aproape imposibil de prins în flagrant, lucrează la furat cu minori ce nu pot fi arestaţi, au o organizare la ciordeli demnă de pana lui Charles Dickens, ei sînt oamenii viitorului în condiţii de criză. Vor fi ultimii indivizi care vor muri de foame. Sînt expresia pură a naturii în luptă cu restricţiile pe care societatea le-a impus de-a lungul secolelor pentru a rezista civilizaţia. Văzîndu-i cît de uşor s-au făcut nevăzuţi din fata autoritătilor dotate cu pistoale şi spray-uri cu gaze, te întrebi dacă n-a rămas statul în urma vremurilor, nu isteţii de ţigani. Cred că simpla aplicare a drepturilor omului în cazul lor e o frecţie. Cînd refuză regulile oricărei societăţi şi totuşi fac faţă tuturor provocărilor secolului 21, cred că sîntem în situaţia de a lua lecţii de la ei, nu să le dam noi lor exemple de succes. Ei sînt profesorii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu