Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 8 septembrie 2012

Pseudojurnal parizian (30)



1 septembrie

Prindeţi-vă palmele după cap şi lăsaţi-vă pe spate pînă atingeţi cu coatele podeaua. Rămîneţi aşa cam jumătate de minut, apoi ridicaţi-vă brusc, să fie mişcarea ca o ruptură, muşchii abdominali să sufere un şoc. Vasile se lăsa torturat de trei ori pe săptamînă la sala de fitness, numa’ să-i mai scadă burta respectabilă adunată după ani de fripturi la grătar, rîntaşuri şi berici. Toate fuseseră în regulă pînă cînd o părăsise pe fosta soţie şi găsise o minionă şatenă şi dulce la el la birou. Cu vreo 12 ani mai tînără, măritată de ceva timp cu un şofer, drăguţa îl fermecase cu funduleţul ei obraznic, nu cu mintea ascuţită ca un cuţit bont, cu pielicica fină de pe ceafă, mai puţin cu ţîţele minuscule acoperite inutil cu un sutien ce părea prea mare chiar şi cu numărul cel mai mic. Din masculul falnic ce-şi ţinea familia şi angajaţii la respect, se transformase Gogu într-un canish ce lingea palma fătucii cînd voia ea să demonstreze prietenelor ce prost a găsit la serviciu. De unde nu mînca flăcăul reşapat decît mîncare caldă la orice oră din zi şi din noapte, se mulţumea acum cu un sandviş făcut repede la fast-food. Îi mai trecea prin cap să se revolte, dar cînd ridica mititica ochii ăia rotunzi spre el, îşi înghiţea Casanova vorbele pe loc. Dreptu-i, cînd îl apucau nebuniile pe Vasile, Matilduţa lui îi dădea voie s-o calareasca pe masa de tenis de la subsol şi uneori chiar pe birou, lîngă monitorul cu tub al calculatorului. De aia era el mereu în priză să-i facă multe cadouri, încercînd să-i afle dorinţele chiar înainte de a şi le exprima Matilda verbal, pentru că-l stîrnea cu cîte o fustiţă scurtă si-l lăsa să-şi facă si mendrele. Din cînd în cînd, că nu-i permitea chiar de cîte ori îi căşuna armăsarului, altfel s-ar fi plictisit şi i-ar fi dat papucii pentru alta. De partea cealaltă, Firica, fosta soţie, se consolase că va avea o viaţa fără mari salturi, alături de feciorul ce urma să termine liceul în anul următor. Peste vreo trei ani de convietuire foarte obositoare şi grozav de costisitoare pentru Vasile, Matilda a găsit un moşneag cu bani, l-a lăsat pe Vasile neconsolat şi plin de datorii. Firica, altfel o tipă lipsita de fasoane bigote, a zis şi ea că Dumnezeu nu doarme. După şase luni, au găsit-o doctorii cu cancer la plămîni, inoperabil, a mai trăit încă o jumătate de an uscată ca vrejul de fasole toamna, nici baiatul nu i-a fost alături în suferinţă, se mutase la taică-său. Vasile prinsese un contract gras cu statul pe firma sa şi a revenit în cărţi printre bogătanii din oraş, avea din nou şanse la fete tinere. Dumnezeu, ziceau babele vecine cu Firica, vede şi judecă. Aiurea, le contrazicea un moş de la parterul blocului, sugînd din ţigară, ăl de sus ori doarme, ori e plecat în concediu! Voi nu vedeţi unde-i soarele, fericirea şi traiul bun? Sus, taica, sus, nu la doi metri sub pamînt! În vila cu doua etaje a lui Vasile, nu în groapa de 3 metri pătraţi a Firicăi, toantelor! Te-a bate Dumnezeu sfîntul şi pe tine, comentară creştinele, dar una paraliză peste o săptămînă, iar cealaltă se stinse în somn de la o boală de inimă. Moşneagului îi ieşiră 5 numere la loto şi-şi luă un BMW la mîna a doua. Episcopul ce-l tot linguşea pe Vasile să doneze bani pentru consolidarea catedralei din oraş muri şi el lovit de-un camion chiar după slujba de duminică. Uite c-am mai scăpat de-o cheltuială fără folos, zise Vasile cînd auzi de întîmplare, o coroană cu regrete eterne e ceva mai ieftina!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu