10 august
Pe la
începuturile aventurilor lui pariziene, Romică se tot strofoca la gîndul că, într-o
capitală de burjui capitalişti, el ar trebui să pună osul la muncă. Aşa bogaţi ăştia
pe aici şi nu pot fi ei prostiţi? Trebuie să trag din greu ca să trăiesc? Ooooo,
vast proiect şi obositor! A citit undeva cum un vraci românesc a combinat vreo
trei plante de pe dealuri şi i-a ieşit o soluţie minune pentru îndesirea părului.
Nu ştiu de unde a găsit Romeo al nostru buruienile potrivite, dar a strivit cîteva
într-un mojar improvizat dintr-un castron de tablă, zeama a picurat-o într-o
sticluţă şi gata leacul pentru chelie! A comandat nişte fluturaşi la un centru
de copiat acte şi a pornit afacerea! A lipit anunţuri pe nişte stîlpi prin
Paris, a pus pe parbrizele maşinilor parcate. Leacul minune, acum şi în cătunul
dumneavoastră! Puneţi botul la Romică şi-o s-aveţi chelia mică! Nu dai euro-n
zadar dacă vrei să fii şukar! Să nu credeţi că n-au fost francezi cu părul rar
din serviciul financiar care să nu dea măcar un telefon flăcăului originar din
Făgăraş (Romică îşi aminteşte vag că pe-acolo ar fi văzut lumina zilei). Dar
s-a trezit afaceristul nostru faţă-n faţă cu o problema insurmontabilă: Cum să-i
explici virtuţile terapeuticeşti ale extractului de pătlagină, cucurcubeţică şi
băşina porcului unui francez care nu ştie româneşte, mai ales că nici tu nu ştii
o boabă franţuzeşte? Pentru că Romică lucrează de-o viaţă numa-n cercuri
intelectuale de dat cu mistria pe pereţi, n-a găsit nici un coleg mai pregătit
să ţina o dizertaţie potrivită chelioşilor parizieni, aşa ca s-a dezumflat
afacerea scurt. Şi-şi făcuse întreprinzătorul niste calcule! Jura cu mîna pe
inimă oricui stătea să-l asculte că, dacă cineva investeşte cîteva mii de euro în
reţeta lui, cam în două luni se strîng bani de-un microbuz, vînzînd mici
flacoane cu 5 euro bucata. De la microbuz încolo, afacerea se extinde în afara
Parisului, că poti căra borcanele cu tinctură oriunde doreşti, ba poţi
transporta şi laboratorul cu tot cu omul de ştiinţă. Chelirea e boala care nu
doare, dar suferă mulţi de ea, era teoria pe care se construiau planurile de mărire
ale lui Romica, dar n-a gasit investitorul potrivit. La starea părului meu, mă
gîndesc că, de-l întîlneam pe deşteptul ăsta de făgărăşean mai devreme, aveam
acum o chică frumoasă, poate un microbuz al meu şi ceva relaţii printre franţuzoaicele
cu părul rar ce stau bine la capitolul financiar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu