Pseudojurnal parizian (18)

14 august

Să vă spun cum au vrut Silviu şi Romică să păcălească şi s-au trezit păcăliţi. În cazul celor doi foşti colegi de cameră de-ai mei se putea vorbi ca în bancul acela cu caii, unul era verde şi celălat, puţin mai la dreapta. Romică avea un neuron cu gripă şi Silviu era dotat cu unul tuberculos. Sufereau de boala gadgeturilor, îi atrăgeau tot felul de aparate strălucitoare cu multe leduri. Se duceau prin week-end în tîrg la Porte de Montreuil şi bîntuiau ca doi chiauni ce erau după chilipiruri. Numai că la tirgurile astea nu vine nimeni să facă afaceri proaste, majoritatea gîndesc să agaţe un fraier. Cum cei doi sclipeau de inteligenţă numai în pauza de masă, se înţelege că erau victime sigure. Prima dată i-a agăţat o ţigancă din România. E plin tîrgul respectiv de ţigănci care te întreabă dacă nu vrei să cumperi o cameră video Sony. Prima dată şi eu m-am mirat. Şi-o fi deschis compania japoneză o reprezentanţă comercială în ţigănie de sînt atîţia dealeri bronzulii de camere video prin talciocul ăsta? Femei cu fuste înflorate îţi şopteau la tot pasul "Camera video! Camera video!" Şmecheria era ca îţi arătau o cameră Sony veritabilă şi-ţi dădeau din sacoşă una de jucărie, dar sigilată într-un ambalaj original. Luai marfa, dădeai banul, iar cînd desfăceai cutia...puteai să te joci de-a filmatul. Pun guguştiucii ăştia botul la magraoancă, se tîrguiesc îndelung, ca să nu creada Pamela-Sue Ellen-Victoria Principala că a întîlnit nişte proşti din România. Din cît ceruse tîrgoveaţa iniţial, trăsesera chilipirgii ăştia doi mai mult de o treime din preţ în jos, solizi bărbaţi! "Am plecat repede", îmi povestea Romică, "să nu se răzgîndească ţiganca, credeam c-o păcălisem. Cînd colo, ne păcălise ea pe noi! Am ajuns acasă cu o jucarică din plastic". A doua oară, tot geniile astea două ale comerţului ambulant au cumpărat în Montreuil de la un onest vînzător ţigan IPhone-ul chinezesc despre care jurai că-i americănesc. Silviu avea bani destui la el, dar Romica nu şi-a putut permite. "Mai, eram aşa de invidios pe Silviu că şi-a luat IPhone la preţ bun, că m-am perpelit toată noaptea cum să fac şi eu rost de bani!" A găsit el pe undeva, s-a întors la tîrg a doua zi şi a făcut şi el safteaua unui ţigan deştept care aştepta un ciocîrlan să-i cadă-n plasă. Bineînţeles, s-au trezit amîndoi cu cîte o cutiuţă scumpă ce semăna a IPhone de la Apple, dar care fuseseră asamblate într-un demisol din Shanghai. Era ca la începuturile telefoniei mobile, cînd unii umblau cu telecomanda televizorului la ureche, numa' să zică lumea că-s dotaţi după răcnetul din urmă al tehnicii, puteau şi ei să-şi dea aere de prostănaci cu fiţe în Parisul ăsta primitor cu astfel de exemplare.