21 iulie
Azi, în metrou, aglomeraţie moderată,
lume liniştită. Intră doi boangheni, unu' în şlapi de plajă, celălalt cu nişte
blugi răpănoşi, un tricou mulat peste o burtă măricică şi o şapcă ce-a fost albă
la vremea ei. După vorbă, arabi. Ăla cu burtă scoate o napolitana, o desface
tacticos, aruncă ditamai ambalajul colorat pe podeaua curată, între picioarele
noastre. A aruncat-o, n-a lăsat-o să cadă. Extrage două batoane învelite în
ciocolată, alea erau învelite şi ele în plastic, pac plasticul pe jos. Lumea,
uimită, japonezul de lîngă mine, inflexibil, doar ochii îi trădau indignarea.
Eu, ca romanul imparţial, i-aş fi dat un pumn în şepcuţa aia murdară aşezată pe
scăfîrlie, dar aici nu-i voie să faci din astea, mai ales ca etranger. L-am
privit fioros, dar pe cretin l-a durut în cur. Mă gîndesc să fac o documentare,
Allah al lor o fi zis ceva şi despre nesimţiţi? Să li se taie mîna, capul sau să
fie lapidaţi. Că altfel, başbuzucii omoară femei cu pietre fie şi numai dacă
acestea ridică privirea din pamînt, paştele mamii lor de tembeli! Hait! Stai ca
ăştia n-au Paşte. Să-i trăsnească Allah în Ramadan dacă mai aruncă gunoaiele
aiurea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu