18 august
William
Shakespeare, piperat cu un pic de François Villon, putea fi mărturisitorul peste vremi al pasiunii ce
arse la Paris în seizieme arrondissement, etajul şapte, ultima cămăruţă pe
dreapta, fără balcon. Întrucît marele poet şi dramaturg englez a murit, la fel
hoţul de Villon, şi nici eu nu mă simt prea bine, încerc să rezum din declaraţiile
părţilor finalul poveştii de iubire dintre impetuosul Andi şi preavrednica
olteancă Maria, cea pe care am condus-o eu azi dimineaţă la autocarul cu destinaţia
Oltenia - Slatina - acasă la dînsa care are ea domiciliul, fire-ar mă-sa lui a
dreacu' care-o mai veni la el de sobolan opărit!
De partea cealaltă, craiul făcu şi el nişte socoteli şi-i dădu cu minus rău de tot, luna mamii ei de ţărancă plouată, mîrlancă fără cultură şi maniere care bănuiesc că-i ţigancă şi mai bine dădeam 500 de euroi să vină moldoveanca aia blondă, că cu asta am cheltuit 1200.
Iaca aşa, că nu vreau să vă plictisesc, ultimul act al unei înduioşătoare poveşti de iubire se consumă cu nervi de vară şi eu fusăi martor nevinovat exploatat de cele două roze în războiul lor pasional. Să-mi fie de bine, că numa chestii din astea literare păţesc în ultima vreme, de cînd l-am cunoscut pe cel mai îndrăgostit fecior din partea asta a Europei unite, că-ţi vine să spui uneori că de aia am intrat în UE şi avem drept de liberă circulaţie, ca să pot eu face pe cronicarul Ureche la uşa flăcăului, că Shakespeare nu mă pot încumeta pentru ca să fiu.
"ROMEO
O, sfânta mea, stai liniştită dar, Să-mi curăţ vina, să mă-mpărtăşesc, Şi-al gurii tale har la gura-mi vină! (O sărută)
JULIETA
Atunci de vină gura-mi are parte.
ROMEO
De vina gurii mele! Dulce vină! Dă-mi-o-napoi!
(O sărută a doua oară)
JULIETA
Săruţi chiar după carte!"
Şi ca să vedeţi că sînt un tip de încredere, vă mai pîrăsc una, da' să nu anunţaţi pe Romeo înainte de termen. Zise slătineanca să nu-i spun năbădăiosului că l-a facut aşa şi pe dincolo, că poate-i trimite bani de-un chiuretaj, că m-oi trezi dreacu c-am rămas şi gravidă cu idiotul!
"ROMEO
Dar sfinţi şi pelerini n-au gură oare?
JULIETA
Da, pentru rugăciune, pelerine!
ROMEO
Ca să nu-mi schimbi credinţa-n disperare, Dă voie gurii focul să-şi aline".
Plîngeţi, viorilor, dar sufletu-mi tresaltă, diseară dorm şi eu pe un pat cu saltea!
De partea cealaltă, craiul făcu şi el nişte socoteli şi-i dădu cu minus rău de tot, luna mamii ei de ţărancă plouată, mîrlancă fără cultură şi maniere care bănuiesc că-i ţigancă şi mai bine dădeam 500 de euroi să vină moldoveanca aia blondă, că cu asta am cheltuit 1200.
Iaca aşa, că nu vreau să vă plictisesc, ultimul act al unei înduioşătoare poveşti de iubire se consumă cu nervi de vară şi eu fusăi martor nevinovat exploatat de cele două roze în războiul lor pasional. Să-mi fie de bine, că numa chestii din astea literare păţesc în ultima vreme, de cînd l-am cunoscut pe cel mai îndrăgostit fecior din partea asta a Europei unite, că-ţi vine să spui uneori că de aia am intrat în UE şi avem drept de liberă circulaţie, ca să pot eu face pe cronicarul Ureche la uşa flăcăului, că Shakespeare nu mă pot încumeta pentru ca să fiu.
"ROMEO
O, sfânta mea, stai liniştită dar, Să-mi curăţ vina, să mă-mpărtăşesc, Şi-al gurii tale har la gura-mi vină! (O sărută)
JULIETA
Atunci de vină gura-mi are parte.
ROMEO
De vina gurii mele! Dulce vină! Dă-mi-o-napoi!
(O sărută a doua oară)
JULIETA
Săruţi chiar după carte!"
Şi ca să vedeţi că sînt un tip de încredere, vă mai pîrăsc una, da' să nu anunţaţi pe Romeo înainte de termen. Zise slătineanca să nu-i spun năbădăiosului că l-a facut aşa şi pe dincolo, că poate-i trimite bani de-un chiuretaj, că m-oi trezi dreacu c-am rămas şi gravidă cu idiotul!
"ROMEO
Dar sfinţi şi pelerini n-au gură oare?
JULIETA
Da, pentru rugăciune, pelerine!
ROMEO
Ca să nu-mi schimbi credinţa-n disperare, Dă voie gurii focul să-şi aline".
Plîngeţi, viorilor, dar sufletu-mi tresaltă, diseară dorm şi eu pe un pat cu saltea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu