28 iulie
Pe lumea asta există oameni buni, oameni
răi şi oameni aşa şi aşa, căldicei, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Amicul
meu Andi e un om bun, chiar prost de bun uneori. Are şi el o boală. Să-şi găsească
o fată potrivită inimii sale gingaşe. Munceşte pe aici de vreo doi ani şi jumătate,
meseriaş de amenajări interioare, bun. Cînd intră pe net, răsfoieşte de zor
site-urile de socializare, trimite mesaje la fătucile mai ochioase, vorbeşte cu
ele pe skype, le suna pe mobil. Cheltuieşte bani mulţi pe telefon, că-i place să
vrăjească îndelung cîte o gagică mai curioasă. Cum pe internetul ăsta îti poţi
pune ce mască vrei, s-a conversat mult cu o tipă şi aia i-a zis că ar veni pînă
la el, că-i sfîriie inima de drag, dar n-are bani de drum. Cît să-ţi trimită
tati? Ei, cît te lasă inima, să am şi io de-un bilet dus-întors cu avionul şi
de-un suc la Paris. I-a trimis tati 300 de euroi. A descoperit apoi că aia era
ală, un escroc care se dădea jună şi frumoasă (pusese nişte poze ameţitor de
sexi pentru tati). Repetir! Vede amicul o frumuseţe dispusă să negocieze o
deplasare în interes de iubire curată. Vorbeşte Andi cu ea vreo trei săptamîni,
o vede pe webcam. Tipa, măritată şi cu doi copii, dar fără inhibiţii în faţa
unei experienţe noi şi trepidante. Expediază prietenul alţi euroi, şi cumpără
madona bilete de avion şi desantează pe Charles de Gaulle. Andi l-a rugat pe
fratele său sa mearga cu el la aeroport cu maşina. Nu făcea să vină cosînzeana
nenii dragă cu metroul. Cînd ajung acolo, dezastru total, jale planetară! O
balabustă de vreo 200 de kile, mai inaltă cu ciţiva centimetri decît craiul
nostru. Omule, pe cuvînt, cînd s-a urcat în maşina lînga frate-meu, s-a lasat
Mercedesul A180 pe-o parte, eu am rămas fără grai pînă acasă. Aici altă belea.
Scara pe care urci şapte etaje pînă la chicineta lui Andi e îngustă rău şi răsucită,
să nu-i încapă mastodoantei fundul între balustradă şi perete! Adusese cu ea o
geantă voluminoasă. Ce putea să care în ea o fată hrănace? Sarmale, tati, o oală
întreagă, caş proaspăt, afumături, mizilicuri din astea. Băi, măcar am mîncat
bine, se consolează prietenul cînd îsi aduce aminte. Zilele trecute i-a mai
venit una, el zice că pe banii ei, dar nu-l cred. Durdulie şi dinsa, n-am ce comenta!
Andi mi-a spus din prima că iar a luat plasă, că e şi un pic dusă cu mintea. E
clar, trebuie să mă uit mai bine la ele cînd vorbim pe net. Cum dreacu, bre,
i-am zis, ai discutat cu ea la telefon şi pe skype de m-ai căpiat, ai văzut-o
bine, credeam, fiică-sa de 9 ani îti spunea deja tati. Ce trebuia să mai faci
ca să o cunoşti? Băi, şi cu aia dintîi şi cu asta am discutat în vreme ce ele
erau aşezate în faţa calculatorului, de-acu' le pun să se ridice în picioare. Să
le pui să se şi rotească, nene, că iar o păţeşti, l-am prevenit! Numa' ce plecă
zambilica asta din urmă spre Romania şi Andi e în gît după o basarabeancă. Are
aia nişte poze blonde şi nişte sîni de actriţă voluptoasă pe Tagged, de i-a frînt
sufleţelul. Zice că-i avocată. Tătuţule, se oftica Andi aseară, asta nu-i de
mine! Cum aşa? E miştoaca rau de tot, nu cred că se uită ea la un pictor de
pereţi, are facultate, e frumoasă. Ei aş! A vorbit o oră şi jumătate cu
moldoveanca aseară pe mobil şi i-a spus aia că n-are prejudecăţi legate de
studii şi alte alea. Că amorul nu ţine cont de virstă, facultăţi sau nuanţe
juridice. Drept care, fericit, Andi al meu se gîndeşte acum să-şi mai rupă
spatele la muncă vreo două săptămîni, ca să-i trimită blondei 500 de euro, că
300 n-ajung, de la Chişinău la Paris e biletul mai scump. Dacă citeşte pe aici
cineva de parte femenină care vrea să facă un drum gratis la Paris, coraj, tati
munceşte pentru tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu