Pseudojurnal parizian (7)

4 august

Mari sacrificii mai cere dragostea asta! Se vrea o cugetare de genul celor emise de filozoful bulgar: "Omul trăieşte cît trăieşte şi după aia, moare" sau "Viaţa e complexă". Problema cu iubirea nu-i a mea, dar sacrificiile eu le fac. E a doua oară cînd îmi iau traista-n băţ şi plec să dorm pe unde găsesc, pentru că-i vine lui Andi iubire proaspătă din ţară. Data trecută, cînd i-a sosit zgubilitica aia de la Bucureşti, am dormit la amicul Andrei, pe şantierul unde lucra. Într-o seară, am ajuns mai tîrziu, Andrei adormise obosit şi n-a mai auzit telefonul. Era 1 noaptea, ţipenie pe străzi, m-am aşezat pe o băncuţă, am scos laptopul şi am intrat pe net. Noaptea s-ar fi dus mai repede, dar bateria s-a consumat în vreo trei sferturi de oră. Ei, ce să faci? Să dormi? Uşor de zis! Am aţipit un pic, m-am mai plimbat, au trecut orele greu de tot, am înteles mai bine cum stă treaba aia cu relativitatea timpului povestită pe înţelesul tuturor de Einstein. Andi, în braţele desfătării. Eu, pentru prima oară m-am întrebat ce naiba caut pe-aici. Dimineaţa, pe la 7, urc într-un metrou să merg spre cămăruţa unui amic din Pigalle, măcar să mă spăl pe ochi, dar şi ăluia îi pleacă prietena din Mexic pe la 9,30. Mă sună congolezo-francezul Sebastien, vin să te recuperez de la Boulogne - Pont de Saint-Cloud, să mergem la muncă. Fi-ţi-ar munca, speram să ma ierţi azi! Mă întorc la Pont de Saint-Cloud, mă face congolezul meu să-l aştept pînă la 11, eram frînt. Plecăm unde-a înţărcat mutu iapa, la vreo 60 de km de Paris şi tragem pînă pe la 11 seara, de acolo am poza aia de făt-frumos cu bandană pe cap şi plin de praf. Andi mi-a zis ca pot veni din nou la el, o expediase pe aia şi zicea că n-o mai apelează în veci. Punct, iubire! Ok! Mă hodinesc şi eu mai omeneste, fac o ciorba de pui, mămăliguţă, bem bere, vin, chestii, iar i se aprinde fitilul lui Andi. Îmi ia laptopul şi intră pe Tagged. A mai schimbat cîteva vorbe cu avocata din Moldova, da-i cam scumpă, bre, şi nici nu-s sigur că vine. Pe urmă, l-am auzit batînd cimpii cu una din Slatina. Pe la 12 noaptea, stingem becul şi ne culcăm. Dacă eu am adormit pe loc, Andi, care, cînd bea, are energie ca iepuraşul Duracell, a mai dat un telefon oltencei şi-au gîngurit porumbeii pînă pe la 3 dimineaţa. Şi a fost duminică. Sună ceasul lui Andi a doua zi, se scoală spaima femeilor ca un cal jigărit, băi, nu mai pot, sînt mort de oboseală, am vorbit pîna dimineaţă cu a mea. Eşti nebun, i-am zis, să vorbeşti atîta la telefon, da' de ce-i zici "a ta"? Nene, cred că mă adun şi eu de pe drumuri, îmi place tipa şi m-aş cam însura. Aşaaaaa, pe telefoane, frăţicule? Măi, e deosebită, am şi eu o vîrstă. Da' în ce stare e miresuca? Ei, are 38 de ani, a trait şi ea cu unul, are un băiat de 16 ani, da' acu-i liberă de contract şi vrea să vină la mine. Cînd? L-am intrebat repede, că mă încerca o presimţire neagră. Joi! Aoleu, mai aveam de stat pe loc trei nopţi şi iarăşi pe drum. Fir-aţi sa fiti de oltence fierbinţi! Cum naiba, femei şi fete, vorbeşti cu gherţoiul duminică noaptea pentru prima oară şi joi seara vii să dormi în braţele lui, atîta drum? Mamă, ce nervi mi-a făcut! Da' şi eu mi-s de vină, că eu i-am tot dat laptopul să-l birjărească pe net. Şi doar v-am zis să-l ţină ocupat vreuna dintre cunoştinţele mele, dar nu m-aţi ascultat. Să fi dormit şi eu pe-un pat cu saltea, nu în maşina congolezului.